Inceputurile

Am terminat facultatea… si acum ce urmeaza? Multi dintre noi ar spune un master.

Ei bine toti colegii mei fac asta, si m-am gandit sa-l fac si eu. Evident, nu spun ca e un lucru rau pentru cei care stiu ce doresc sa faca mai tarziu sau cel putin care sunt educati in a-si da seama ce meserie li se potriveste. Nu a fost si cazul meu.

 

Am invatat o vara intreaga pana efectiv mi-a cazut o bucata mare de par din crestetul capului. Era musai sa intru la buget, ai mei nu isi mai permiteau alte taxe scolare.

 

Am intrat la master si dupa un an de invatat despre Pshilogia in Securitate Nationala mi-am dat seama ca nu o sa lucrez niciodata la SRI , tatuata pe jumate de picior si nici nu o sa-i pese cuiva de la departamentul de Pompieri daca in cabinetul psihologic e cineva imbracat cool.

 

Aveam o mica obsesie pe care in adolescenta:  in fiecare zi sa ma imbrac diferit. Nu m-as fi gandit ca din asta pot face bani, era doar o pasiune, nu mi-a trebuit “carte “ pentru asta, iar parintii mei m-au invatat ca pentru a face bani imi trebuie “carte“.

 

Cum nu-mi permiteam haine noi de fiecare data cand imi nazarea mie, am facut descoperirea vietii mele, magazinele second hand. Doamne, cat imi placea sa rasfoiesc umeras cu umeras si sa imi fac 3 tinute cu 20 de lei. Era incredibil! Ma intrebam de ce nu face toata lumea asta!?

 

In adolescenta mea Facebook-ul era cel mai cool canal de social media. Lumea din online ma complimenta pentru felul cum ma imbracam si de fiecare data ma intrebau de unde imi cumpar hainele. Asa mi-a tresarit o idee: cum ar fi sa cumpar haine second hand, sa le modific pentru ca asa faceam cu hainele mele si sa incerc sa le vand pe Facebook? Zis si facut!

 

Am reusit sa strang 200 de lei si am mers la second hand-ul meu preferat.  Timp de o saptamana am modificat haine, le-am pozat si le-am urcat online. Nu glumesc cand spun ca s-au vandut in 2 ore!!! Iti poti da seama ce insemna asta pentru mine? Am facut 400 de lei in 2 ore, din pasiunea mea si din acelasi timp liber pe care oricum il petreceam facand asta. Nu mai spun de satisfactia pe care o aveam in urma aprecierilor si multumirilor din partea cumparatoarelor.

 

Apoi totul a decurs firesc…o pagina noua de Facebook, pagina de like-uri, nu de prietenie (asa numeam in 2012 un profil business de Facebook) care s-a numit ‘FUNKERS – Haine Second Hand’.

 

Cand eram in liceu, mama avea un butic de haine, cu haine comercializate din Dragonul Rosu (pentru cei care nu stiu, Dragonul Rosu este cel mai mare complex engross din Romania as spune , cu vanzatori si producatori in mare parte din Turcia, China si Romania).

 

Asa ca, intr-o zi vine si imi spune ca mi-ar fi mult mai simplu sa vand haine noi si ca ma pot folosi de acest Dragon Rosu pentru inceput. Ce-i drept, ideea ei plecase de la faptul ca multe tipe isi doreau haine de la Funkers, dar sa nu fie second hand. Asa ca m-a dus in faimosul Dragon Rosu. Un complex imens, cu 9 hale pline de haine, accesorii, jucarii si absolut tot ce iti trece prin cap. Am descoperit ca nu sunt doar haine “3 la 10 lei”, ca pot gasi exact ceea ce doresc a vinde, fara sa mai petrec ore in sir sa le modific.

 

Business-ul in sine

Vanzarea hainelor FUNKERS era exclusiva prin Facebook. In 2012 era o noutate, nici macar magazinele mari fast-fashion nu erau active online in Romania, asa ca a fost un real succes.

 

Cand mi-am dat seama ca imi consuma jumatate de zi doar citirea a zeci de mesaje de comenzi din Facebook si prelucrarea lor, am cerut ajutorul primei mele angajate, Andreea.

 

Cum am ajuns la Andreea? Dupa cativa ani de lucrat in corporatie, Andreea si inca un prieten de-al ei s-au gandit ca este momentul oportun sa faca ceva in domeniul social media. Cine stia de social media si ca poti deveni un specialist in asta, ca poti castiga bani din postari pe Facebook si ca-i nevoie de o strategie pentru aceste postari?  Foarte putini si eu nu eram una dintre ei.

 

Andreea mi-a propus o intalnire pentru a-mi prezenta strategia lor, m-a invatat ca e eficient sa postez poze cu animale haioase, cu ‘Buna dimineata!’, pentru a primi cat mai multe likes si comentarii (engagement – cuvant invatat ulterior). Acestea mi-au adus urmaritori interesati si de postarile cu hainele Funkers.

 

Usor, usor, Andreea devenise membru integral Funkers. Pe langa social media, ea se ocupa si de preluarea comenzilor din mesajele Facebook. Ce sa mai, fusese primul angajat full-time Funkers. De fapt, primul angajat al Georgiana Petrescu PFA. Asa am dat nas in nas si cu ale contabilitatii, domeniu in care as fi putut jura ca nu voi lucra vreodata, dar uite cum am invatat sa facturez in excel, sa anagajez, sa platesc taxe si impozite prin depunerea de formulare la ANAF.

 

Ajunsesem sa avem 80 de comenzi pe zi, doar din mesajele de pe Facebook, asa ca am mers la Orange si am cerut un numar si un telefon pe persoana juridica. Totul devenea serios.

 

Am primit primul numar de telefon Funkers, pe care il folosim si in prezent: 0758236005 , nu cred ca o sa reusesc sa il uit, desi pe al meu nu il stiu pe derost.

 

Ulterior, prin 2013 am decoperit Wix si faptul ca iti puteai face un website cu drag and drop. Dar si acest drag and drop era SF pentru mine, asa ca m-a ajutat prietena mea Ana sa il creez. Nu a durat mult si a aparut primul magazin online, primul site Funkers. Habar nu aveam ce insemna un domeniu si dupa ce criterii ar trebui sa il alegi, asa ca bineinteles ca mi-am dorit cel mai pompos si greu de retinut domeniu posibil: TheFunkers.Com.

 

Au trecut aproape 2 ani pana mi-am dat seama ca suntem in Romania si ca domeniile in Romania sunt .ro. Si ce-i cu acel ‘THE’? In cele din urma am ajuns la forma finala si actuala de Funkers.ro.

 

Dezvoltarea Business-ului

M-am imprietenit cu Razvan, vecin de bloc care pe atunci avea un magazin online de incaltaminte. De la el am invatat multe lucruri despre lumea online-ului, ca de exemplu ca exista programatori si acesti programatori reusesc sa iti creeze un website de vanzare exact asa cum iti doresti. Imi amintesc ca imi spunea: ‘Georgiana, daca vrei sa ninga pe site, ninge pe site’. Era alt nivel si bineinteles ca mi-l doream. Nu dupa mult timp am avut primul website de vanzare pe o platforma ceva mai profi la timpul respectiv, cu o tema in voga si butoane de ‘Adauga in Cos’ pe care le puteam modifica usor si singura.

 

2014 a fost anul magic pentru mine: am renunta la PFA si am creat societatea comerciala Funkers SRL.

L-am cunoscut pe actualul meu sot, Adrian Popa, care lucra in cadrul DPAP, o companie mare comparativ cu Funkers si cu nivelul meu antreprenorial.

Adrian se ocupa de partea de Marketing, parte pe care eu o parcurgeam din “feeling” si nu dupa criterii reale. Nu aveam nici o educatie in acest domeniu, deci orice ajutor (de preferat gratis) era binevenit. De ce spun gratis in conditiile in care magazinul avea succes? Ei bine, pentru ca in continuare vindeam din propria sufragerie si pentru ca am plecat de la un nivel atat de 0, poate chiar minus 0, incat nu as fi riscat nimic sa ma intorc acolo. In plus, tocmai ce auzisem de un procent infiorator de mare de start-upuri care esueaza in primii ani, fapt pentru care eram foarte atenta la cheltuielile firmei si la cele personale pentru a nu ma incadra in acel procent.  

 

Cu toate astea, prioritatea numarul unu era sa mut magazinul din apartament. Deja nu mai era confortabil. Eram minim 3 persoane care lucram constant, doua persone ce aveau cheie de la mine de la casa, care veneau la job la ora 09:00, uneori chiar si inainte sa ma trezesc.

 

Cum sa te trezeasca angajatii care vin la job, in conditiile in care ai o medie de 50 de comenzi pe zi? Era clar ca trebuia sa ne mutam ! Si asa am si facut. Deodata aveam un birou, un sediu de firma separat de domiciliu, un loc unde sa ma pregatesc dimineata sa plec, dar si sufragerie . Uitasem cum e sa ai sufragerie.

 

Dupa mutatul din sufragerie, simteam o nevoie uriasa de urmatorul upgrade: crearea propriilor designuri. Asta a fost obiectivul inca de la inceput, de pe cand modificam hainele second hand: sa creez si sa fabric propriile modele. Asa ca am apelat la un atelier de productie din Bucuresti. Acolo am dat nas in nas prima data cu croitoria, dar la un nivel superficial, de genul: daca doresti ca pantalonul sa fie atat de larg, acesti metri de material reprezinta pierdere, dar daca ii facem mai stramti cu 5 cm, costul de productie se injumatateste.

Hmm…cost injumatatit, insemna si profit dublat, dar acei 5 cm fac diferenta intre ceea ce gasesti in toate magazinele si ceea ce gasesti la Funkers. Clar am decis sa ii facem cu cei 5 cm in plus si ne asumam pierderile.

 

Ne asumam din ce in ce mai multe pierderi, dar in acelasi timp puneam bazele unui brand romanesc cu productie proprie. Succesul primelor articole create si fabricate de mine a fost impresionant. Imagineaza-ti ca inca avem o mare parte din acele produse pe Funkers.ro, produse pentru care inca exista cerere. De exemplu pantalonii Conic Crush, este unul din primele modele proprii, in continuare activ pe site. A devenit un model clasic, pe care clientele dupa purtari repetitive, revin si ii comanda din nou.

 

Safe Business

Din acest punct, totul a escaladat din puct de vedere al investitiilor.

Am schimbat mai multe sedii, mai multe ateliere, mai multi angajati, pana am ajuns la o forma ce in continuare exista. Am ajuns sa am o echipa care stie unde este fiecare ac si ata din magazin, care cunoaste clientele fidele si anticipa nevoile clientelor noi.

 

Apropo de ac si ata: una dintre cele mai bune investitii, a fost crearea Atelierului Funky.

Era musai sa pot controla crearea prototipurilor din propriul atelier.

Zecile de drumuri la atelierul cu care colaboram si zecile de refuzuri de a crea un produs asa cum imi doream, m-au motivat la aceasta schimbare.

La fel ca orice lucru de pana in acest moment, nu a fost deloc simplu.

Precum contabilitatea, marketingul si IT-ul, initial lucruri SF pentru mine in care m-am educat treptat, ‘baby steps’, la fel a fost si domeniul croitoriei. Da, eu modificam hainele second hand, dar le atasam un accesoriu, cateva tinte, o pictura, asta nu era croitorie nici macar 5 %.

 

Investitie in mine

M-am inscris la un curs de croitorie, era cea mai simpla si ieftina forma de a invata cu ce se mananca.

 

Nu ma interesa sa invat sa cos, asa ca nu am reusit sa depasesc proba practica de cusut drept, dar in schimb stiam rolul fiecarei masini de cusut, fiecarei masinarii de taiat si tipurile de ace de cusut pentru masini industrial, ce fel de fier industrial e mai eficient si pentru ce fel de cusaturi se foloseste, etc.

 

Dupa ce am cumparat impreuna cu Adrian, sotul meu, tot ce era necesar pentru acest atelier si dupa o lupta constanta de a gasi forta de munca, am realizat ca va trebui sa aprofundez domeniul coitoriei si prin practica, nu doar prin achizitii de materii prime.

 

Mama a fost implicata in Funkers inca de la inceput. De la etapa cand petreceam ore in sir la oficiul postal sa completam mandate de livrare si sa predam coletele spre livrare, pana in punctul cand aveam un contract cu o firma de curierat, ce ne ridica coletele din sufragerie. Impreuna am trecut prin toate procesele necesare construirii acestui business: relatiile cu clientii, achizitii marfa, coletat, calcat, contabilitate primara etc.

 

Acum

Acum ne aflam in punctul in care avem persoane care sa coasa produsele, dar nu avem o persoana care sa le croiasca, adica sa le taie. Asa ca am invatat sa croim. De la gestionar si contabil ca functie de baza, mama a ajuns sa fie croitoreasa Atelierului Funky. Si nu doar ca se pricepe de minune, dar ii si place atat de mult, incat si-a creat propriul atelier ce in prezent reprezinta unul din colaboratorii Funkers pentru productie.

 

 

Pana sa incep sa scriu efectiv aceasta poveste, nu am realizat cat de misto este sentimentul unui parcurs al unui obiectiv, sau vis sau cum vrei sa il numesti.

Sunt mii de meme-uri pe facebook si insta cu ‘enjoy the ride, not the destination’ ceva de genu’, si desi sunt in mijlocul ‘ride-ului’ si mai e mult pana la destinatie, nu le iei in seama si nu te bucuri de drum pana cand nu ai o mica poveste de spus. Oricat de mica, oricat de scurta, incepe-o acum! O sa te uimesti cat de departe esti deja.

Am incercat in aceast rezumat al povestii Funkers sa acaparez cat mai multe detalii, in special pentru persoanele care cred in puterea inceperii de la 0, dar stiu ca am omis multe altele relevante sau mai putin relevante.

Ce-i drept, fiecare acest mic detaliu a ajutat la construirea brandului Funkers din prezent, un brand care se dezvolta continuu, bazat pe simpla pasiune a unei fete de 20 de ani de a se imbraca zilnic diferit.

 

Not the end, just the begging…

Love,

G.P.

 

Articolul precendent

0 comentarii

Lasa un comentariu

Comentariile trebuiesc aprobate inainte de a fi publicate.

Recent vizualizate